image

Cronici despre Lipatti

Biografia / Scrieri


Tot despre debutul lui Lipatti la Ateneu, din 10 februarie 1933, cronicarul ziarului Adevărul observa următoarele

În numărul din 11 februarie 1933:
„Tânărul Lipatti cu pregătirea pianistică de care a dat aseară dovadă suntem siguri că la oricare școală înaltă de muzică din Apus se va duce, nu va găsi mult de completat în tehnica instrumentală.”


pic

Iar muzicologul George Breazul nota următoarele în Cuvântul

Numărul din 13 februarie 1933:
„Multă și intensă poezie în execuția dată Concertului de Liszt, dar și bărbăteasca vigoare sunt sunt daruri care vor genera, în aceeași susținută seriozitate de cunoaștere și interpretare, și vor forma, vor realiza virtuozul, pe care-l întrevedem în Dinu Lipatti…”


Romeo Alexandrescu despre Lipatti în recital la Ateneu

Cronică apărută în Universul literar, București, 3 mai 1941
“Fiecare manifestare a domniei sale aduce de aceea cu sine și întrebarea firească pe care oricine l-a urmărit, în superioara carieră timpurie susținută până acum, trebuie să și-o pună cu privire la posibilitățile imediate de dezvoltare pe care le mai poate găsi când treapta realizărilor domniei sale s-a putut situa de la început atât de sus.”


Emanoil Ciomac despre Lipatti și anturajul care nu este întotdeauna benefic pentru un artist

În Timpul, București, 30 aprilie 1941:
“E un pianist de mare clasă. Poate singurul de clasă internațională pe care îl avem. Suntem în drept să fim pretențioși cu d-sa când îl punem pe planul acesta…”


pic

Romeo Alexandrescu despre concertul de la Ateneu, din 4 mai 1941, în care Madeleine Cantacuzino (viitoare Lipatti) și Dinu Lipatti au prezentat în premieră românească Simfonia concertantă pentru două piane și orchestră de coarde a lui Lipatti

Cronică apărută în Universul Literar din 10 mai 1941:
“…Simfonia concertantă mărturisește o vie bogăție de inspirație. Inventivitatea tematică se contopește aceeli armonice și contrapunctice care creează o mare mobilitate sonoră, o permanentă activitate sonoră, făcând ca muzica, de la cele mai capricioase desfășurări și până la cele mai contemplative dintre clipele ei, să nu cunoască stagnarea, monotonia, staticismul.”