Pasionat de tehnică și dexteritate manuală, căutând precizia, exactitatea, perfecțiunea și dorind să surprindă lumea reală și imaginară ce-l înconjura, „de copil, Dinu a devenit un excelent fotograf, care-și developa cu minuțiozitate propriile clișee, frecventând magazine de specialitate și având acasă un adevărat arsenal de trepieduri, lămpi, cârpe negre, săruri și acizi. La un moment dat, prin 1930-1931, a fost cuprins de gustul construcției de aparate de radio.” - povestește Valentin Lipatti, fratele artistului, în volumele Strada Povernei nr.23 și Carnet pestriț.

În 2010, Școala de Poetică Fotografică „Francisc Mráz”, prin profesorii Francisc Mráz și Gyuri Ilinca, a avut o contribuție decisivă la recuperarea unui fond de 28 de diapozitive, rodul preocupărilor fotografice ale lui Dinu Lipatti – iar rezultatul se regăsește și pe acest site. A fost vorba despre 17 plăci de celuloid în format 9 x 12 cm și de 11 plăci pe sticlă în format 6 x 9 cm, toate negative. Reproducerea lor s-a făcut prin fotografiere cu un aparat digital de mare rezoluție, ele fiind ilumitate prin transparență cu ajutorul unei mese optice translucide.

"După primirea celor două cutii de negative care aveau să vadă pentru prima oară lumina zilei, am simțit nevoia de cunoaște mai bine detaliile vieții lui Dinu Lipatti. Am pornit timide cercetări, vizite la casa din Ciolcești, încercări de a stabili identitatea unor personaje care apăreau recurent în fotografiile sale, audiții ale puținelor imprimări rămase. Toate acestea ne-au făcut mult mai prezenți în momentele în care am reprodus și procesat acele negative uitate.

Unele negative erau degradate. Coroziuni stranii își croiseră drum pe suprafața celuloidului, descompunînd chipurile într-un fel care părea să urmeze tragicele deznodăminte ale realității trăite de artist.

Sensibilitatea lui Dinu Lipatii, rafinamentul său de pianist se transformă – cu fibre de subconștient – în modul în care fotografiază. Calea acestui subconștient a fost atît de eficientă încât ceea ce ar putea să pară o simplă fotografie de familie, se transformă într-un protret de grup plin de expresivitate și căldură.” (Francisc Mraz și Gyuri Ilinca)