Cronici despre Lipatti
Pianistul Nikita Magaloff reamintindu-și momentul când l-a ascultat pentru prima oară pe Lipatti
În prefața volumului ”Dinu Lipatti” apărut la Editura Payot din Lausanne, în 1991:
“Prima ocazie pe care am avut-o de a-l asculta pe Lipatti a fost în anul 1943 în orășelul Martigny. Fiind război și oamenii neavând mașină a trebuit să mă duc acolo cu trenul local, ceea ce m-a împiedicat să ascult tot recitalul, fiind nevoit să prind ultimul tren pentru a mă întoarce acasă. Totuși, această jumătate de recital a fost suficientă pentru a mă convinge că ne aflam în prezența unui foarte mare pianist iar primul comentariu pe care l-am făcut în fața soției mele a fost să o asigur că acest tânăr putea să înfrunte orice public pentru că aparținea clasei internaționale a foarte marilor interpreți.”
În 13 mai 1928, Lipatti a putut fi ascultat în cadrul unui festival la Ateneul Român, organizat de Societatea Principele Mircea, sub Înaltul Patronaj al Reginei Maria.
Iată cum a reflectat evenimentul un cronicar rămas anonim:
“Astăzi, după trei ani de studii serioase cu profesorul Mihail Jora, Dinu Lipatti este un virtuoz al pianului. […] Duminică nu s-a înfățișat atât ca pianist, interpretând admirabil Blumenstück de Schumann și Arabesca de Debussy (iar ca supliment Petite Sérénade de Albeniz), cât și ca compozitor, cu două bucăți de balet (Valse d’une fée și Danse burlesque, dedicate micuței pianiste Madeleine Rădulescu. […]”
Criticul muzical Romeo Alexandrescu despre concertul absolvenților Academiei de Muzică și Artă Dramatică din București, concert în care Lipatti a cântat, în 1932, la 15 ani, pe scena Teatrului Liric, Concertul nr. 1 de Chopin, acompaniat fiind tot la pian de C. C. Nottara.
Cronica următoare a apărut în Universul, în iunie același an:
„…foarte tânărul pianist Dinu Lipatti este un talent de natură rară, timpuriu evoluat și înălțat la o stăpânire instrumentală de matură înfățișare și la o distincție de înțelegere muzicală susținute cu un simț și un temperament ce fac de pe acum dintr-însul un artist.”
Tot despre concertul absolvenților Academiei Regale, din 1932
Cronicarul ziarului Adevărul nota, în numărul din 12 iunie 1932:
„Neobișnuit de dăruit și de bine pregătit a apărut tânărul muzician Dinu Lipatti […] în Concertul în mi minor de Chopin […]”
În 10 februarie 1933, Dinu Lipatti își face debutul ca solist pe scena Ateneului Român. A interpretat atunci Concertul în Mi bemol major de Franz Liszt, sub bagheta dirijorală a lui Alfred Alessandrescu.
Cella Delavrancea despre eveniment, într-o mărturie istorică – articol publicat în România Literară, București, în 1975:
„Mi-aduc aminte de mirarea încântată care m-a cuprins ascultându-l pe Dinu Lipatti, adolescentul de 15 ani, interpretând Concertul de Liszt în mi bemol major. Îi descoperisem adevărata lui valoare. Din strălucirea de carnaval, așa cum se obișnuiește să fie cântat, el țesuse entuziasmul unui suflet cu viziunea Naturii în plină înflorire, și bucata căpătase o deosebită măreție.”