„În octombrie 1943 am fost invitat de Legația Română să ascult un tânăr pianist român. Nu știu propriu-zis de ce am acceptat această invitație. Totuși, m-am dus cu acel scepticism atât de îndreptățit în asemenea cazuri. După ce asistența și-a găsit locul, tânărul pianist și-a așezat mâinile pe claviatură și a început un Coral de Bach transcris pentru pian. Am simțit de îndată, de la primele note, că se întâmplă ceva neobișnuit, că nu mai auzisem niciodată cântându-se astfel la pian. Dar și personalitatea pianistului m-a atras și chiar din acel moment a luat naștere prietenia noastră, una dintre cele mai prețioase, care mi-a fost dăruită.”