După apariția lui Lipatti ca solist de orchestră, la Bruxelles, critica de specialitate remarca laudativ și recitalul care a urmat.
În ediția din 11 ianuarie 1946 a ziarului La Lanterne se putea citi:
“Dinu Lipatti stăpânește la fel de bine stilul clasic, romantic sau modern, își pune întregul suflet în fiecare lucrare în parte, iar expresivitatea nu-l părăsește niciodată.”
„Acest pianist român a confirmat ieri seară
excelenta impresia pe care ne-o făcuse deja în concertul de Chopin… Am avut
ocazia să analizăm mai îndeaproape și să ne bucurăm mai mult de calitățile lui
Dinu Lipatti – o tehnică foarte echilibrată și un temperament aparte,
întotdeauna atent controlate de la nivel rațional. Muzicalitatea și simțirea pe
care le-a pus în interpretarea lucrărilor de Bach, Schumann, Chopin sau Debussy
sunt în mod vădit rodul unei munci care dă mărturie de o lăudabilă conștiință
artistică. Dinu Lipatti stăpânește la fel de bine stilul clasic, romantic sau
modern, își pune întregul suflet în fiecare lucrare în parte, iar
expresivitatea nu-l părăsește niciodată. Să mai adăugăm că în maniera de cânt a
lui Lipatti ținuta sobră, lipsită de orice gest de prisos, se îmbină cu un plan
sensibil din care au fost alungate atât prețiozitatea cât și cabotinismul”.