În 10 februarie 1933, Dinu Lipatti își face debutul ca solist pe scena Ateneului Român. A interpretat atunci Concertul în Mi bemol major de Franz Liszt, sub bagheta dirijorală a lui Alfred Alessandrescu.

Cella Delavrancea despre eveniment, într-o mărturie istorică – articol publicat în România Literară, București, în 1975:
„Mi-aduc aminte de mirarea încântată care m-a cuprins ascultându-l pe Dinu Lipatti, adolescentul de 15 ani, interpretând Concertul de Liszt în mi bemol major. Îi descoperisem adevărata lui valoare. Din strălucirea de carnaval, așa cum se obișnuiește să fie cântat, el țesuse entuziasmul unui suflet cu viziunea Naturii în plină înflorire, și bucata căpătase o deosebită măreție.”

„Mi-aduc aminte de mirarea încântată care m-a cuprins ascultându-l pe Dinu Lipatti, adolescentul de 15 ani, interpretând Concertul de Liszt în mi bemol major. Îi descoperisem adevărata lui valoare. Din strălucirea de carnaval, așa cum se obișnuiește să fie cântat, el țesuse entuziasmul unui suflet cu viziunea Naturii în plină înflorire, și bucata căpătase o deosebită măreție. De pe atunci se afirma natura talentului său. Concentrat și cântărind importanța modulațiilor, avea simțul tempo-ului, șlefuia cu minuțiozitate fațetele unei fraze muzicale până când îi desăvârșea graiul. Destinul, grăbit uneori să aprindă o flacără de geniu, a luminat o inteligență prematură și tânărul muzician a atins maturitatea la vârsta când tinerețea exuberantă caută succese și bucurii superficiale.”