Știu că muzica românească este o constantă între preocupările dumneavoastră și aș dori să ne spuneți cum priviți această lucrare de Dinu Lipatti, cu siguranță foarte, foarte puțin cunoscută de public - și de la noi și de pretutindeni?

Da, într-adevăr, Sonatina de Dinu Lipatti poate pe nedrept este de multe ori lăsată deoparte. Sigur că atunci când spui Dinu Lipatti în primul și-n primul rând te gândești la pianistul de geniu și mai puțin la compozitor. Eu cred că acum avem într-adevăr șansa să-l redescoperim pe Dinu Lipatti în ceea ce avea el mai intim și mai direct, în ce voia să ne comunice prin muzica pe care ne-a lăsat-o. E o lucrare pe care am cântat-o acum foarte mulți ani și recent am început s-o includ din nou în programele de concert. Să știți că nu este o lucrare ușoară! Nu este o piesă care să se dăruie cu totul de la prima audiție, de la prima interpretare. Solicită destul de mult și interpreții și pe cei care o ascultă, tocmai pentru a reuși să ajungă exact la substanța, la mesajul lui Dinu Lipatti. Așa, de cântat notele, de pus împreună cu pianul… nu este o problemă ieșită din comun, dar implică subtilități care necesită o oarecare cunoaștere a muzicii, o oarecare îmblânzire, o oarecare domesticire a ei, dacă aș putea spune așa.

ICR Londra a avut o inițiativă foarte interesantă, și anume a invitat un reputat muzicolog britanic să spună câteva cuvinte publicului, înainte de această lucrare a lui Dinu Lipatti, exact pe tema acestei aniversări atât de importante. Și, mai mult decât atât, eu am dorit să pun Sonatina lui Dinu Lipatti într-un context românesc. Mă bucur că am reușit să-i conving pe cei de la Londra că un program de muzică românească de la cap la coadă este foarte atractiv și foarte interesant pentru un public londonez. Mă gândesc că poate ei nu au ocazia în fiecare zi să asculte astfel de programe și, ca o paranteză, cred că nici în București nu e în fiecare săptămână așa ceva: și, tocmai, de a descoperi trei compozitori. Sigur, pe lângă Dinu Lipatti am vrut Sonata a III-a „în caracter popular românesc” de George Enescu. Lipatti și Enescu au fost nu doar contemporani, ci și foarte buni prieteni. Există, din câte știu eu, înregistrări cu Enescu cântând la vioară împreună cu Dinu Lipatti la pian...

Erau foarte buni parteneri de muzică de cameră, într-adevăr. Simțiți ceva din spiritul scriiturii violonistice enesciene în această Sonatină?

Fără îndoială! Sunt niște elemente care îi leagă, niște surse de inspirație comune, mai precis muzica de inspirație folclorică, dar tratată în alt fel la Dinu Lipatti. Spre exemplu, una dintre cele mai mari provocări este o parte a Sonatinei cu intrări fugato; o inspirație folclorică, dar tratată într-o modalitate barocă, specifică muzicii lui Bach, chiar și pre Bach. Deci, va fi o alăturare foarte interesantă. Lipatti și Enescu, unul deschide, celălalt închide recitalul. Iar a treia lucrare va fi Sonatina de Tiberiu Olah – o lucrare mai recentă; nu este nici ea foarte proaspăt scrisă, dar, tot așa, aduce o altă viziune asupra folclorului, mai dramatică, mai teatrală, un alt tip de limbaj – evident, foarte spectaculoasă și ea.

În precedenta discuție pe care am avut-o nu cu mult timp în urmă vorbeați despre faptul că aveți mari așteptări de la această nouă colaborare cu pianista Angela Drăghicescu, un nume din rândul interpreților afirmați în afara României. Ce ne puteți spune despre ea?

Va fi într-adevăr recitalul nostru de debut. Am simțit, din câte am discutat cu ea până acum, că avem multe lucruri în comun și eu zic că acesta este un lucru foarte dezirabil atunci când e vorba de doi muzicieni care vor cânta împreună pe scenă. În ultimii ani am decis să colaborez cu cât mai mulți muzicieni din zone cât mai diferite tocmai pentru a-mi lărgi și eu cunoștințele muzicale. Și astfel, pe lângă pianistul Eduart Kunz alături de care am făcut și turnee în România, am cântat și cu Alexandra Dariescu, am cântat și cu alți pianiști mai tineri… Vreau să-i sprijin și pe cei din generația tânără și avem în pregătire deja niște recitaluri cu pianista Sînziana Mircea… Deci, publicul va avea ocazia să asculte lucruri noi, cu artiști noi, în versiuni foarte proaspete.

Vă mulțumesc! Vă doresc mult succes, vă urmărim și pe viitor.

                                                                                         Interviu de Ștefan Costache