Concertul Enescu – Menuhin – Furtwaengler – Münch
În Libertatea, București, nr. 10, 20 mai 1938
Enescu și Menuhin reuniți într-un singur concert! Primul dirijând dumnezeiește Concerto-urile de Brahms, Schumann (primă audiție) și Mendelssohn, iar Menuhin executându-le la perfecțiune. Clipe extrem de frumoase în care cei ce păstrează amintirea neuitatelor concerte ale Maestrului Enescu au avut iluzia de a-l auzi pe alocuri prin arcușul lui Mehuhin. Tânărului virtuoz îi doresc din inimă să continue a primi cu aceeași dragoste respectuoasă darul minunat al lui George Enescu, fără care toată perfecțiunea instrumentală la care a ajuns nu-l va putea purta pe culmie înalte ale artei sale.
Nu mă așteptam ca Hephzibah Menuhin, sora sa, să fie o atât de desăvărșită pianistă. În concertul ce-au dat împreună, nu știam pe care să admir mai mult. Au cântat o Sonată de Mozart, în fa major, într-un stil de o puritate remarcabilă, Sonata în do minor de Beethoven, cea de Lekeu, pe care, cu toată bunăvoința, nu pot s-o consider decât ca o lucrare de proastă calitate. Totuși cei doi Menuhin au executat-o remarcabil.
Charles Münch ne-a prezentat de curând, printre alte lucrări moderne, "Musique” pentru orchestră de coarde și baterie, de Bartok. Lucrarea merită cea mai mare atențiune, prezentând probleme foarte interesante. Partea întăi este muzică pentru muzică, spre deosebire de rest, ce e mai mult evocativ. Coloritul în care această lucrare este scrisă, efectele neașteptate pentru mijoacele orchestrale restrânse de care autorul dispune, în sfârșit felul cum Bartok tratează temele de la un capăt la altul, dau un caracter deosebit acestei lucrări. Execuția sa este de o greutate capabilă să descurajeze orice dirijor. Münch a condus-o fără greș, meritând pe deplin omagiul respectuos al unei săli entuziaste.