Despre activitatea sa pedagogică în cadrul Conservatorului de Muzică de la Geneva într-o scrisoare adresată fostei sale profesoare, Florica Musicescu în 22 aprilie 1946:

Am convingerea că sunt un pedagog prost, căci propun în loc de a impune (nu poți să-ți schimbi natura!) și asta nu dă rezultat decât cu elevii rari, care-și înțeleg interesul și mă urmează. Și apoi... n-am vocație.

Adesea mă gândesc cu melancolie la diminețile acestea pierdute pentru mine pe care le petrec să-ndrept ființe care n-au nimic comun cu muzica în majoritatea cazurilor. Iar viața este prea scurtă pentru a o cheltui astfel. Așa că, respectându-mi angajamentul luat în clipe grele pentru mine, voi duce această clasă până la examenul din iunie 1947 iar după aceea îmi voi regăsi libertatea spre marea dezamăgire a celor care speră să mă vadă mereu acolo. În primul an am avut douăzeci de elevi, în al doilea cincisprezece, acum doisprezece și nici în toamnă, sper, nu voi avea mai mulți. Din contră, concertele cresc în sens invers.