„Am avut parte de un tălmăcitor care a pătruns în miezul gândirii, care a știut să organizeze cu intelectul planurile și desfășurările progresive și a pus în slujba realizării tehnice un mecanism extrem de înzestrat. De stilul ce se impune pentru Bach, dl. Lipatti este mult mai aproape, după părerea noastră, ca în cel cerut de operele lui Beethoven sau ale celor mai mulți romantici. Chiar dintre aceștia, e mai departe de Chopin decât de Liszt. Fără a avea un sentiment măreț și eroic prin proporționalitatea sonorităților și ca calităților lor, prin inteligență și exactitate și apoi prin nesfârșitele resurse  ale jocului său pianistic fin, mlădios și dibaci, plin de minuțiozități prețioase, care însă de astă dată nu au făcut o clipă să se piardă linia generală, dl. Lipatti ne-a dat o imagine justă a acestei muzici din secolul al XVIII-lea, care pe lângă grandoare are și atâta lirism luminos și fermecător. Nu a fost un Bach ascetic, abstract, uscat și geometric, ci unul viu, care ne-a ținut mereu atenția încordată. Poate că în concertul cu orchestra, aceasta – deși condusă cu grija și punctualitatea binecunoscută a d-lui Georgescu – acoperea uneori dantelele sonore ale solistului, care are atâta de câștigat când este ascultat singur...”