Despre Concertul op. 54 de Robert Schumann, tot într-o scrisoare adresată Floricăi Musicescu în 1 ianuarie 1948

Acum Columbia vrea [...] să înregistreze în aprilie Schumann (pe care l-am lucrat în vara lui 1945) cu Karajan la pupitru. Dacă această întâlnire mă entuziasmează, după cum cred că vă dați seama, concertul mă sperie puțin. Mi-e teamă că sunt prea puțin schumannian, nu credeți că ar fi o mare greșeală? Știu foarte bine că, dată fiind situația mea actuală, la Columbia pot oricând să refuz gravarea acestui concert dacă nu mă satisface.

Dar n-ar fi mai bine să spun Nu înainte de al înregistra? Tehnic îl cunosc, din punct de vedere muzical îl iubesc profund dar nu l-am cântat niciodată în public. Ai dreptul să înregistrezi o lucrare în aceste condiții? Mi-e teamă că nu. Și apoi, mi-ați spus odată aceste cuvinte: Nu cânta muzica pe care o iubești, cântă mai degrabă muzica care te iubește. Oare Schumann mă iubește, iată întrebarea?