"…Ceea ce este plăcut la un artist care are ca el nerv și o tehnică extraordinară, este faptul că nu cade în pericolul unei virtuozități goale ci, din contră, o pune în serviciul unei valori artistice. Nu lasă temperamentul său meridional să rupă stilul și există la el chiar o rezervă în ceea ce privește pasiunea artistică și sensibilitatea personală pe care le desfășoară fără nicio brutalitate sau romantism ușor. Forța și claritatea sunt cele două calități care îi caracterizează interpretarea. Eleganța și noblețea aprofundării muzicale este un alt merit al său. Programul conținea două numere contrastante: Toccata în Do major în 3 mișcări de Bach-Busoni și Sonata în si minor de Chopin. Lucrarea maestrului de la Eisenach a fost executată cu o forță monumentală, cu rezonanțe de orgă. Aici, după gustul meu, fortele a fost puțin prea masiv, ca și folosirea pedalei forte în uvertură, ceea ce a luat puțin din claritatea execuției. În Sonata de Chopin, pianistul își ritma interpretarea înre claritatea neobișnuită și sensibilitatea poetică: n-am ascultat niciodată această sonată interpretată într-o manieră atât de nobilă și atât de inteligentă […] Fiecare dintre entuziaștii săi auditori au înțeles că era vorba de unul dintre cei mai perfecți pianiști ai secolului nostru…”