Dinu Lipatti despre participarea în Concursul Internațional de la Viena, unde s-a clasat pe poziția a doua, într-o altă scrisoare adresată lui Miron Șoarec în 2 iunie 1933:

Era o înghesuială teribilă (20 de candidați pe zi). Eu am cântat Adagio și primele măsuri din Fugă. Apoi mi s-a cerut o bucățică din prima parte a Sonatei de Chopin. Am avut un pian oribil, un Blüthner de pe vremuri, totuși am reușit atât eu, cât și Cuca Fotino“ (Maria Fotino, o altă elevă a Floricăi Musicescu). Am fost ultimul și poate de aceea am cântat cam enervat. Nu am avut voie mai mult de 15 minute. [...]

Dacă ai fi asistat la acest concurs, ai fi râs o săptămână. Auzi dumneata! Să te oprească în mijlocul bucății când ți-e lumea mai dragă, să se certe între ei pe bucățile dumitale și să te sune cu clopoțelul ca la tribunal [...] Mulțumim lui Dumnezeu, noi însă ne-am menținut și ne menținem mereu și tot așa sperăm și de aici înainte.