image

Jacque Chapuis, autorul unora dintre cele mai emoționante pagini despre profesorul său Dinu Lipatti, își amintea, la rândul lui

În volumul “Homage à Dinu Lipatti”, Editura Labor et Fides din Geneva, 1952:
“Am avut revelația lui Chopin în același moment cu cea a lui Lipatti. unul prin celălalt, la un concert de la Berna, prin intermediul Concertului în mi minor al unui fermecător și poetic buchet de studii. Nu auzisem niciodată pianul cântând cu asemenea plenitudine și asemenea diversitate de culori.”

Biografia / Scrieri / Cronici despre Lipatti




"Am avut revelația lui Chopin în același moment cu cea a lui Lipatti. unul prin celălalt, la un concert de la Berna, prin intermediul Concertului în mi minor al unui fermecător și poetic buchet de studii. Nu auzisem niciodată pianul cântând cu asemenea plenitudine și asemenea diversitate de culori. Nu simțisem încă niciodată o asemenea perfecțiune artistică și o asemenea măiestrie umană, muzicală și instrumentală atât de nobil impresionante. Cel mai frumos instrument din lume traducea muzica cu o frumusețe, o simplitate, o usurință și cu un suflu de viață care veneau de foarte departe, din imensitatea afectivului și intuitivului. Am presimtit imediat că Lipatti era o ființă de excepâie. Animat de o viață muzicală profundă și autentică: un <martor vizionar > si un <poet > al Universului misterios al Artei Sunetelor l...]

 

Anii de studiu pe care i-am petrecut în clasa sa sunt de neuitat. La fel de sever cu elevii ca și cu sine însuși, Maestrul pretindea o muncã minuțioasă și amplă. Nu-și economisea criticile și vroia ca elevii să-și imbunătățească imediat interpretarea în funcție de observațiile sale judicioase.

 

Cu toate că Lipatti avea idei bine definite asupra interpretării diferiților compozitori, nu contenea niciodată să repete cât este de necesar să mergi mai departe, să explorezi lucrările la infinit. Inzestrat cu un auz desăvârșit și cu un simț de observație într-adevăr neobișnuit, Lipatti auzea totul, de la cele mai mici inegalități așe tușeului până la infime neglijente de execuție. Din punct de vedere tehnic ii placea ca gesturile să fie sobre, destinse, naturale și eficiente. Remarca imediat cele mai mici crispări care alterau frumusetea sonorităților. Dar dacă Maestrul dădea o importantă capitală muncii artizanale și tehnice. toate acestea aveau scopul de a desăvârși cât mai mult posibil unealta care servea la exprimarea muzicii.

 

Din punct de vedere muzical pretindea elevilor săi o atitudine asemănătoare cu a sa: respectul în fața operei de artă. li plăcea să repete această frază: <Nu vă serviți de muzică, ci serviți-o. >”