Jacque Chapuis, autorul unora dintre cele mai emoționante pagini despre profesorul său Dinu Lipatti, își amintea, la rândul lui
În volumul “Homage à Dinu Lipatti”, Editura Labor et Fides din Geneva, 1952:
“Am avut revelația lui Chopin în același moment cu cea a lui Lipatti. unul prin celălalt, la un concert de la Berna, prin intermediul Concertului în mi minor al unui fermecător și poetic buchet de studii. Nu auzisem niciodată pianul cântând cu asemenea plenitudine și asemenea diversitate de culori.”
"Am avut revelația lui Chopin în același moment cu cea
a lui Lipatti. unul prin celălalt, la un concert de la Berna, prin intermediul
Concertului în mi minor al unui fermecător și poetic buchet de studii. Nu
auzisem niciodată pianul cântând cu asemenea plenitudine și asemenea
diversitate de culori. Nu simțisem încă niciodată o asemenea perfecțiune
artistică și o asemenea măiestrie umană, muzicală și instrumentală atât de
nobil impresionante. Cel mai frumos instrument din lume traducea muzica cu o
frumusețe, o simplitate, o usurință și cu un suflu de viață care veneau de foarte
departe, din imensitatea afectivului și intuitivului. Am presimtit imediat că
Lipatti era o ființă de excepâie. Animat de o viață muzicală profundă și
autentică: un <martor vizionar