...Edwin Fischer, unul dintre cei mai de seamă pianiști germani, căruia publicul francez îi aducea, în sfârșit, omagiul său de admirație.

Tot recitalul a decurs într-o adâncă atmosferă de reculegere. Cât de admirabil au fost executate Impromptuurile de Schubert, unde Fischer a știut atât de bine să redea finețea, melancolia și vioiciunea, cuprinse în aceste încântătoare pagini.

Fantezia cromatică de Bach, pe care Fischer a revăzut-o cu multă pricepere și ingeniozitate, a fost executată în mod strălucit fără a fi pierdut, totuși, din măreție. Această lucrare este, fără îndoială, una dintre "specialitățile” sale!

Nu tot același lucru pot spune despre Barcarolla și Nocturna în si major de Chopin. De ce oare atâta asprime în interpretare? Câtă deosebire între concepția aceasta solidă, dar lipsită de finețe – și cealaltă, subtilă și aristocrată a lui Cortot!

Fischer a fost măreț în „Appassionata” și a dat dovadă de mari posibilități sonore. De la Schnabel n-am mai auzit această sonată atât de frumos interpretată.

Printre cele vreo șase bis-uri ce Fisher ne-a oferit cu drăgălășenia-i obișnuită, nu voi uita un Andante de Mozart redat la perfecție.

*
* *

Maestrul George Georgescu ne-a apărut anul acesta mai în formă ca niciodată. A dirijat deunăzi, în sala Teatrului Châtelet, un concert simfonic de-o rară frumusețe, lăsând auditorului una din cele mai vii impresii.  

Poemul simfonic „Moarte și Transfigurație” de Richard Strauss a fost dirijat cu o vervă extraordinară iar Simfonia a V-a de Beethoven a fost pur și simplu admirabilă, în interpretarea Maestrului Georgescu. Ce efect măreț a obținut în crescendo-ul final, grație unui "pianissimo” impresionant pe acordul de "la bemol”. Urcușul mi s-a părut, astfel, imens !

Între aceste două lucrări am auzit: „Prélude, choral et fugue” de Frank, în orchestrația lui Gabriel Pierné, precum și expresivul „Concerto moldave” pentru violoncel, de Stan Golestan, lucrare de un romantism accentuat, în care forma rămâne totuși clasică. Construit pe teme ce ne amintesc cântecul pământului nostru, „Concertul moldovenesc” de Stan Golestan este una din reușitele sale pagini simfonice.

Doamna Garbousova a dat dovadă, în această lucrare, de un frumos temperarment, precum și de o tehnică serioasă.

Publicul parizian a rezervat marelui dirijor una din cele mai frumoase primiri, ovaționându-l îndelung și răspunzând, printr-un elan de sincer entuziasm, înaltei sensibilități de mare muzician a Maestrului George Georgescu.