
Un an mai târziu, în decembrie 1947, La Lanterne anunța că Dinu Lipatti urma să susțină, în seria „Mari vedete” propusă la Palais des Beaux-Arts, un recital Chopin.
Cronica datată 22 decembrie aprecia:
“Dinu Lipatti, pianist cu o tehnică de o suplețe incontestabilă, interpret de o elegantă autoritate, muzician a cărui inteligență impregnează întreg repertoriul său ne-a reprezentat extrem de evocator personalitatea lui Chopin.”

„Un program ca acesta îi poate fi fatal unui pianist care s-ar mulțumi să copieze ceea ce au tot făcut confrații săi de o sută de ani încoace. Însă Chopin face să iasă la iveală și calitățile unui artist, dacă acesta reușește să transforme o muzică atât de cunoscută auditorului în ceva interesant și nou. Dinu Lipatti, pianist cu o tehnică de o suplețe incontestabilă, interpret de o elegantă autoritate, muzician a cărui inteligență impregnează întreg repertoriul său ne-a reprezentat extrem de evocator personalitatea lui Chopin. Fiecare poloneză, studiu, vals, baladă a acestui compozitor condensează trăsăturile întregii sale muzici: energia, tandrețea, fantasticul, mândria, demnitatea; iar prin viziunea sa artistică rafinată, plină de poezie, care nu cade nici în vreo falsă nici în vreo excesivă însuflețire, Dinu Lipatti ne trimite direct la cel mai autentic Chopin”.