Studii
Dinu Lipatti și Clara Haskil – o prietenie legendară
Despre prietenia de o factură cu totul specială dintre cei doi artiști, clădită pe o admirație reciprocă fără limite sau rezerve, s-a vorbit mai puțin. Cercetând documentele existente – scrisori publicate, biografii, înregistrări – se poate ajunge la concluzia că această relație de prietenie pune în lumină o multitudine de trăsături de caracter și sufletești ale celor doi mari muzicieni, foarte relevante pentru înțelegerea personalității lor artistice. Iar faptul că au colaborat – cântând împreună – și că și-au cunoscut, reciproc, concepțiile muzicale și realizările artistice, este de cel mai viu interes pentru cei care studiază evoluția artei interpretative muzicale – în general – și pe cea a pianisticii – în special.
Rațional, romantic, riguros, rafinat: Dinu Lipatti în concert la Bruxelles
Se știe că spațiul francofon este impregnat de prezența lui Dinu Lipatti, cu atât mai mult cu cât acest pianist a cărui timpurie stingere din viață a fost numită „una din calamitățile artistice care au zguduit secolul XX” i-a numărat printre prieteni sau profesori pe Alfred Cortot, Paul Dukas, Frank Martin, Arthur Honneger, Ernest Ansermet. Mai există însă o țară europeană vorbitoare (și) de limbă franceză care, înainte și după cel de-al doilea război mondial, îl cunoștea destul de bine și îl admira pe Dinu Lipatti, iar aceasta este Belgia.
Compozitorul Dinu Lipatti, între orientarea românească și limbajul modern european
Lucrările asupra cărora mă voi opri sunt reprezentative pentru o primă etapă a creației lui Dinu Lipatti, încadrabilă în orientarea românească, respectiv pentru o perioadă a unei anumite maturități creatoare, rezultată în urma studiilor sale pariziene. Voi pune așadar în paralel Sonatina pentru vioară și pian și Concertul pentru orgă și pian în lumina relației pe care Lipatti a avut-o cu maeștrii cărora le-a dedicat aceste partituri : Mihail Jora și Nadiei Boulanger.
Lipatti la prezentul continuu: o perspectivă în 4 tablouri
De la moartea muzicianului român în 2 decembrie 1950 un urma unei boli grele, atât biografia cât și realizările sale pe plan interpretativ și componistic au fost analizate și evaluate până la punctul unde – cel puțin la prima vedere – s-ar părea că a rămas foarte puțin nou de spus.
Dinu Lipatti – permanență a muzicii românești și universale
Reprezentant strălucit al școlii muzicale românești din prima jumătate a secolului al XX-lea, Dinu Lipatti continuă să polarizeze atenția pianiștilor, a criticilor și ascultătorilor contemporani.